Bogdan Voicu
Psiholog Clinician
În contextul actual, jocurile de noroc reprezintă o preocupare majoră pentru sănătatea publică, iar adolescenții și tinerii devin din ce în ce mai vulnerabili la riscul dezvoltării unor comportamente adictive (Calado & Griffiths, 2016). Accesul facil la platforme online, publicitatea agresivă și normalizarea jocurilor de noroc în mediul social sporesc expunerea tinerilor la acest tip de activitate (Derevensky & Gupta, 2019). În acest peisaj, familia – și, în special, părinții – joacă un rol esențial în prevenirea și gestionarea dependenței de jocuri de noroc la adolescenți.
Puterea modelului familial și recunoașterea riscurilor:
Cercetările arată că atitudinile și comportamentele părinților față de jocurile de noroc influențează direct percepțiile și practicile copiilor (Molinaro et al., 2018; Donati et al., 2013). Adolescenții care observă toleranță sau chiar implicare activă a părinților în jocuri de noroc au un risc semnificativ crescut de a dezvolta probleme similare (Vachon et al., 2004; Delfabbro & Thrupp, 2003). De aceea, este esențial ca părinții să evite minimalizarea riscurilor sau prezentarea jocurilor de noroc drept activități recreative inofensive.
Un pas important pentru prevenție este recunoașterea timpurie a semnelor care pot indica o problemă: preocuparea excesivă pentru pariuri sau loterie, ascunderea activităților online, solicitarea frecventă de bani fără explicații clare, schimbări bruște de dispoziție sau scăderea performanței școlare (King et al., 2010; Dowling et al., 2017). Părinții pot observa și retragerea socială, iritabilitatea sau lipsa interesului pentru activități care anterior aduceau plăcere (St-Pierre et al., 2014).
Literatura de specialitate subliniază importanța comunicării deschise și constante între părinți și adolescenți pentru prevenirea comportamentelor de risc (Dickson et al., 2008; Canale et al., 2016). Părinții trebuie să abordeze subiectul jocurilor de noroc fără judecată sau amenințări, ci cu empatie și interes autentic pentru experiențele și preocupările tinerilor. Întrebările deschise („Ai întâlnit reclame la pariuri online?”, „Ce părere ai despre jocurile de noroc între prieteni?”) pot stimula dialogul și pot ajuta la identificarea timpurie a unor atitudini problematice.
De asemenea, părinții pot împărtăși informații despre riscurile reale ale jocurilor de noroc, folosind exemple concrete și date din studii, pentru a contracara miturile promovate de mass-media sau anturaj (Kristiansen & Jensen, 2014). Un climat familial bazat pe încredere îi încurajează pe adolescenți să ceară ajutor atunci când se confruntă cu presiuni sau tentații.
Stabilirea regulilor și monitorizarea discretă:
Stabilirea unor reguli clare privind accesul la bani, carduri bancare sau platforme online este o strategie eficientă de prevenție (King & Delfabbro, 2016). Părinții pot discuta deschis cu adolescentul despre motivele acestor reguli și pot negocia limite rezonabile pentru gestionarea banilor de buzunar sau a timpului petrecut online. Este utilă crearea unui buget săptămânal împreună cu adolescentul și monitorizarea cheltuielilor, nu ca formă de control excesiv, ci ca exercițiu de responsabilizare financiară (Dickson et al., 2008).
Monitorizarea discretă presupune interes activ față de activitățile online și offline ale adolescentului, fără invadarea intimității. Părinții pot cere să fie informați despre aplicațiile folosite, pot discuta periodic despre experiențele din mediul virtual și pot solicita să fie implicați în activități online comune, pentru a înțelege mai bine universul digital al tinerilor (Molinaro et al., 2018; Griffiths, 2017).
Oferirea de alternative sănătoase și dezvoltarea abilităților de rezistență la presiuni reprezintă direcțiile principale pentru a proteja un adolescent de expunerea excesivă sau nedorită.
Un factor de protecție validat științific este implicarea adolescentului în activități recreative offline, care să ofere satisfacții și oportunități de socializare (Derevensky & Gilbeau, 2015). Sportul, voluntariatul, implicarea în proiecte artistice sau activități de grup pot reduce semnificativ riscul de orientare către jocuri de noroc ca modalitate de evadare sau obținere a recompensei rapide (Gupta & Derevensky, 2014).
Părinții pot încuraja dezvoltarea abilităților de rezistență la presiunea grupului, prin discuții despre situații reale („Ce ai face dacă un prieten te invită la pariuri online?”), exersarea răspunsurilor asertive și întărirea stimei de sine (Donati et al., 2013; Kristiansen & Jensen, 2014).
Dacă apar semne de dependență, intervenția timpurie este esențială. Părinții pot apela la consiliere psihologică specializată, unde adolescentul să beneficieze de suport profesional și de strategii validate pentru controlul impulsului și gestionarea comportamentului adictiv (Dowling et al., 2017; King & Delfabbro, 2016). Colaborarea cu școala și cu alți membri ai comunității poate consolida eforturile de prevenție și recuperare (Molinaro et al., 2018).
Concluzii
Familia are un rol central în prevenirea și combaterea dependenței de jocuri de noroc la tineri, iar implicarea activă, comunicarea deschisă, stabilirea regulilor clare și oferirea de alternative sănătoase sunt pilonii unei strategii eficiente. Cercetările recente susțin că părinții informați, empatici și implicați pot reduce semnificativ riscul dezvoltării unor comportamente adictive la adolescenți. Prevenția începe acasă, iar intervenția timpurie, bazată pe colaborare cu specialiști, poate face diferența în viața tinerilor vulnerabili.
Bibliografie :
